Isihasm/Hésychasme/Hesychasm

Am gasit pe situl oficial al lui Jean-Yevs Leloup (catolic turned ortodox) niste extrase din cartea lui despre isihasm. Este singura carte pe care o stiu eu care descrie meditatia "ortodoxa"! (nu vorbesc de rugaciunea inimii, despre ea se gasesc mai multe). Foarte interesant mi se pare, mai ales ca din multe puncte de vedere se aseamana cu practicile asiatice, lucru care - ati ghicit- ma entuziasmeaza foarte tare (si innebuneste capetele bisericesti). :)

iata un extras de acolo:

Méditer comme une montagne

Ainsi commençait pour le jeune philosophe une véritable initiation à la méthode d'oraison hésychaste. La première indication qui lui état donnée concernait la stabilité. L'enracinement d'une bonne assise.
En effet, le premier conseil que l'on peut donner à celui qui veut méditer n'est pas d'ordre spirituel, mais physique : assieds-toi.
S'asseoir comme une montagne, cela veut dire aussi prendre du poids : être lourd de présence. Les premiers jours, le jeune homme avait beaucoup de mal à rester ainsi immobile, les jambes croisées, le bassin légèrement plus haut que les genoux (c'est dans cette posture qu'il avait trouvé le plus de stabilité). Un matin, il sentit réellement ce que voulait dire méditer comme une montagne. Il était là de tout son poids, immobile. Il ne faisait qu'un avec elle, silencieux sous le soleil. Sa notion du temps avait complètement changé. Les montagnes ont un autre temps, un autre rythme. Etre assis comme une montagne, c'est avoir l'éternité devant soi, c'est l'attitude juste pour celui qui veut entrer dans la méditation : savoir qu'il a l'éternité derrière, dedans et devant soi. Avant de bâtir une église, il fallait être pierre et sur cette pierre (cette solidité imperturbable du roc), Dieu pouvait bien bâtir son Eglise et faire du corps de l'homme son temple. C'est ainsi qu'il comprenait le sens de la parole évangélique : " Tu es pierre et sur cette pierre je bâtirai mon église. "
Il resta ainsi plusieurs semaines. Le plus dur était pour lui de passer ainsi des heures " à ne rien faire ". Il fallait réapprendre à être, à être tout simplement - sans but ni motif. Méditer comme une montagne c'était la méditation même de l'Etre, " du simple fait d'Etre ", avant toute pensée, tout plaisir et toute douleur.
Le père Séraphin lui rendait visite chaque jour, partageant avec lui ses tomates et quelques olives. Malgré ce régime des plus frugal, le jeune homme semblait avoir pris du poids. Sa démarche était plus tranquille. La montagne semblait lui être entrée dans la peau. Il savait prendre du temps, accueillir les saisons, se tenir silencieux et tranquille comme une terre parfois dure et aride, mais aussi parfois comme un flanc de colline qui attend sa moisson.
Méditer comme une montagne avait également modifié le rythme de ses pensées. Il avait appris à " voir " sans juger, comme s'il donnait à tout ce qui pousse sur la montagne " le droit d'exister ".
Un jour, des pèlerins le prenant pour un moine, impressionnés par sa qualité de présence, lui demandèrent une bénédiction. Il ne répondit rien, imperturbable comme la pierre. Ayant appris cela, le soir même, le père Séraphin commença à le rouer de coups . . . Le jeune homme se mit alors à gémir.
" Ah bon, je te croyais devenu aussi stupide que les cailloux du chemin. . . La méditation hésychaste a l'enracinement, la stabilité des montagnes, mais son but n'est pas de faire de toi une souche morte, mais un homme vivant ".
Il prit le jeune homme par le bras et le conduisit dans le fond du jardin où parmi les herbes sauvages on pouvait voir quelques fleurs. " Maintenant, il ne s'agit plus de méditer comme une montagne stérile. Apprends à méditer comme un coquelicot, mais n'oublie pas pour autant la montagne . . . " .

pentru restul articolului si multe alte lucruri interesante, mergeti aici.

Exposés sur le Bouddhisme - EXCELENT!

Am gasit doua documentare pe youtube cu Matthieu Ricard in care explica ce e cu budismul, care e legatura cu stiinta, ce e vacuitatea, cum e cu egoul si si si multe alte chestiuni foarte interesante, importante si prost intelese e obicei, si toate astea intr-un limbaj cat se poate de clar si de bun simt.

Primul, aici.
Al doilea, aici.
Amandoua magnifice!

I've died and gone to tea paradise

Oh my God!!
La intoarcerea de la expozitia descrisa mai jos, m-am simtit inspirata:) asa ca am dat o raita pe la Palais des thés. Demult planuisem o vizita pe acolo, dar ratiunea m-a impiedicat din cauza finantelor. Astazi insa, ratiunea nu a fost la rendez-vouz. Sau poate ca a fost, ca daca nu, asi fi plecat cu mult mai multe de acolo!:)
M-am ales cu un ceai minunat, verde, japonez, primeur! Este magnific! Are o culoare galben verzui deschis (de cand imi doream eu sa dau peste un ceai cu culoarea asta!!!!), absolut irezistibila!!
Gustul e mult mai fin decat la ceaiurile primeurs chinezesti. O adevarata splendoare!

Visite au Petit Palais

Astazi am auzit un glas interior care a racnit la mine ca e timpul sa ma mai misc si prin locuri culturale, asa ca m-am luat si m-am dus. Dar nu oriunde!:) ca poate vocea aia sa racneasca cat o vrea, ca daca nu sunt chestii care sa-mi suscite interesul, nu ma duc si gata.
Am vazut nu una ci doua expozitii, foarte faine amandoua!
Prima se numeste "ZEN" si regrupeaza obiecte, caligrafii, picturi din Pavilionul de aur si Pavilionul de argint din Kyoto. A fost o adevarata incursiune in timp! am vazut multe minunatii pe-acolo, printre care o caligrafie de Hakuin care zice ca practica in activitate intrece de 10 milioane de ori practica in solitudine si... obiecte care au apartinut lui Sen no Rikyo!!!!!!!!!!!!!! Toate celulele mele s-au apucat sa vibreze la unison de m-au trecut siroaie de frisoane pe spate, maini si picioare! am vazut o lingurita de lemn pentru ceai, o cutie pentru aceasta ustensila caligrafiata de el, o vaza din bambus si o caligrafie tot de el facuta... ... ...
Pentru dosarul de presa dati click aici.
A doua expozitie a fost dedicata desenelor lui Kurosawa! Excelent desenator, habar nu aveam!
cam expresioniste, dar foarte faine. Mi-a dat o multime de idei!
Am vazut desenele pe care le facuse inainte sa filmeze Kaghemusha, Ran, Dreams, si inca vreo doua filme.

Into the Wild - US Army Survival Manual

Am fost ieri la cinema si am vazut "Blindness", un film-fiction cu Julianne Moore.
Foarte bine realizat, foarte realist si oribil. Scenariu catastrofa, lumea redusa la stadiul animal, instinctual... foarte la moda zilele astea.
Insa trebuie sa recunosc ca m-a pus pe ganduri. Ce va face omul daca va fi nevoit sa se descurce fara ajutorul tehnologiei? Daca se duce de rapa societatea din te miri ce motive... ? Omul contemporan este prea "sanatized", nu cred ca mai e capabil sa se descurce in situatii extreme.
Asa ca am facut o cautare si am dat peste un ghid al armatei americane online despre supravietuire. :) (a facut si armata asta un lucru bun..) Mi-am spus ca informatiile din el pot interesa si pe altii, asa ca iata adresa:
http://www.ar15.com/content/manuals/FM21-76_SurvivalManual.pdf
and good luck!:)

Pentru cine inca mai crede in democratie si libertate de expresie...

Constat de multa vreme cu stupoare de cenzura care domneste in Franta. Mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama, dar acum mi se pare de-a dreptul ingrijoratoare.
Un exemplu: Bigard, un comic francez cu mare priza la public (francezii or stii ei de ce, eu una nu:) ), a fost de curand invitat intr-o emisiune pe un post de tel (gasitit pe youtube) si s-a apucat sa spuna foarte hotarat ca explicatia oficiala in legatura cu atentatele din 11 septembrie e o tampenie, ca e clar ca nu a fost nici un avion in Pentagon, ca cele doua turnuri nu au cazut din cauza avioanelor care au intrat in ele, ca turnul 7 nu avea de ce sa se prabuseasca etc. --toate lucruri aduse la lumina si argumentate de oamenii de stiinta specialisti in detonari, in aeronautica, armata etc. Booon!
Ziua urmatoare, scandal monstru in presa!Bigard pus la zid intr-un hal fara de hal (de fapt a durat cam o saptamana) Artistul a iesit in public si a jurat ca nu va mai aborda in veci subiectul (chiar a folosit o astfel de expresie!!), iar tipul care l-a invitat (care si-a luat si el multe pe cocoasa) s-a scuzat ca "l-a lasat sa vorbeasca"!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Asta intr-o tara cu "libertate" de expresie!
Toti cei care sunt impotriva teoriei oficiale sunt catalogati drept "conspirationisti", "fascisti", "anti-semiti" sau "saraci cu duhul". Am aflat multe despre mine!:)
Asa ca ce fac ei? organizeaza emisiuni in care nu invita NICIODATA un opozant, un om de stiinta ci se reunesc intre ei cei care 'stiu'. Si in loc sa dezbata argumentele aduse, nu incerca decat sa discrediteze pe "inredibilul de mare numar de oameni" care nu crede ca ei , fara sa aduca nimic practic care sa le sustina spusele. Si se gasesc exemple cu duiumul chiar pe net in liber acces!!!!!!!! Si vorbesc de saracia de spirit si lipsa de judecata a celorlati!! Si tot ce cere lumea este o dezbatere deschisa pro si contra si argumentata! Is that so *&%£*µ^ much to ask?
Si asta mai e cum mai e, dar sa te fereasca Dumnezeu sa te declari anti-sionist sau sa ai niste dubii in legatura cu actele Israelului! Atunci esti clar anti-semit, un nazist imputit, unul dintr-aceia care neaga ca a existat Shoah etc. (m-am tot intrebat impotriva evreilor anti-sionisti ce drac de argument aduc?de fapt nu le aduc nici un contra-argument, o fi prea groasa chiar si pentru ei.. nu-i lasa sa vorbeasca si gata) si trebuie sa suporti consecintele. Au incercat evreii anti-sionisti acum cateva zile sa organizeze o spicuire publica, (de ziua libertatii cuvantului) dar le-a fost interzisa!!..........nu mai comentez.
Si esti sau nu de accord, nimeni n-are nimic cu asta, dar cum sa-i tai "macaroana" celuilalt pentru ca TU nu esti de accord?
Eh, ce conteaza ca n-ai argumente? ai forta,nu? "poate"muschii!

Wonderful people

Citeam zilele trecut in India Today despre un tip din Calcuta care a renuntat la jobului lui -lucra intr-un hotel de 5 stele- foarte bine platit si a decis sa-si dedice restul vietii datului de mancare cersetorilor. Si-a cheltuit toate economiile pe constructia unei bucatarii si pe ingrediente. In fiecare zi se trezea dis de dimineatza si se apuca sa gateasca iar cand lucrurile erau gata, facea turul Calcutei -zeci de kilometrii- in cautare de muritori de foame pe care-i hranea cu mana lui.
A trebuit sa renunte la casta din care facea parte (de fapt din varna -"culoare" la propriu -, castele se refera la tipurile de joburi, si nu e vorba de discriminatri acolo. faci parte din casta pantofarilor, a oamnilor de afaceri etc), era brahman. Si-a scandalizat familia, pe cei apropiati, cartierul etc, dar au ajuns intr-un final sa-i aprecieze munca. Oamenii il ajuta cu donatii modeste si se descura cumva. Acum cica mai are doua ajutoare.

That's a hero!

Stiluri...

Mi-am adus aminte de o conferinta a lui David G. White la care am asistat prin mai. Subiectul: "Sinister Yoghis". Erau in sala specialisti din domeniu, si am ramas surprinsa de cat de diferiti puteau fi de american. Chiar langa mine, din cate am putut sa-mi dau seama, era André Padoux (!!!). Mai era in sala si Catherine Clémentin-Ojas, de ea mi-a placut:) are o infatisare foarte frantuzeasca, chiar fermecatoare. Si cum ea il invitase pe White, evident ca a fost foarte draguta:) La un moment dat a fost o faza, povestea White de ceva tehnici yoghine - se vedea ca era putin ambalat (cred ca era vorba de transferul de constiinta sau ceva similar -Doamne cum suna!! parca asi vorbi de o salata de castraveti sau de morcovi! ..) - la care Catherine il intreaba brusc si direct: "L'avez-vous essayé?" White a evitat sa raspunda:)
Ma uitam la el, e un tip destul de mic de statura, surprinzator chiar(!), slab si cu o fata faina:) adica nu e genul crispat , te imbie la conversatii:)) Toti ceilalti profesori erau in costume, el venise in sandale, niste pantaloni largi, foarte casual, si o camasa care iesea din ei, de parca de acolo s-ar fi dus in safari:)) ---- si toate astea la Ecole Pratique des Hautes Etudes en Sciences Sociales s'il vous plaît!
Inutil sa va spun ca mi-a placut teribil de el.
Americanii cel putin (nu stiu cum sunt englezii, dar pariez ca sunt mai decontractati ca francezii) sunt draguti, iti dau informatii chiar fara sa le ceri, te indruma, nu se formalizeaza, ba iti si multumesc ca le-ai scris! Aici nu esti luat in seama daca scrisoarea ta nu incepe cu "Monsieur, Madame, " si se termina cu "je vous prie d'agréer..." (cine naiba mai foloseste astfel de formule pe lumea asta?!) si chiar si atunci trebuie sa cersesti sa-ti raspunda la intrebari!
Slava domnului ca exista si exceptii! Problema e ca nu fac parte din domeniul asta:))

Oh no!!!!!!!!..dar pe de alta parte..

Mai tineti minte postingul de pin 2007 in care povesteam despre calugari coreeni pe care i-am vazut la Paris Bercy cu ocazia Festivalului de Arte Martiale? Acolo va spuneam ca reuseste un calugar sa sara - ajutat de la distanta de maestru sau - din lotus la cel putin 1,60 m cu picioarele desfacute... ca leviteaza practic. Si eram entuziasmata pentru ca asta venea sa puna o imagine spuselor lui Alexandrea David Neel depsre calugari tibetani care cica s-ar amuza cu asa ceva..

ei bine am gasit pe net inregistrarea. Nu sare din lotus.
Bine, tot ramane impresionant. Am incercat si eu sa fac ce face el... inca nu s-a inventat cuvant pentru o astfel de nulitate. Omul ala parca e supt in sus!

O chestie foarte importanta nu transpare din video, si anume, atmosfera care domnea in sala aia imensa de nush cate mii de persoane. Parca cineva ar fi apasat pe "break". nu stiu cum altfel sa descriu. Un timp de repaus. Chiar a curs altfel timpul in momentele alea, cu totii am fost inhatati de starea asta.
Culmea, calugarii shaolini -care chiar nu-s de colo, am vazut pe unul dintre ei facand clasica demonstratie cu spartul tijelor de metal pe cap, iar altul care a stat in sprijin pe doua degete!!!!!!!!! - nu m-au mai entuziasmat ca de obicei.
http://www.youtube.com/watch?v=mfj3PvWAaa0

Must see documentaries!

Mergeti pe www.youtube.com

si scrieti in motorul de cercetare
The Mistery of the Tibetan Mummy

-e cel mai incredibil documentar pe care l-am vazut pana acum

Tocharians - Civilisation Bearers of the Chinese
e cu acelasi antropolog care investigheaza si primul documentar.
O sa aflati date foarte interesante!

Chinese Mummy
e fara sunet din pacate, in schimb o sa vedeti o mumie absolut FANTASTICA!!
...dupa parerea mea bineinteles:)

New to sanskrit...

wow! de vreo 16 ani de cand ma fascineaza pe mine India am citit suficient de multe lucruri ca sa-mi dau seama de complexitatea, subtilitatea si multe alte "tatea" din domeniul indianisticii... dar de-abia acum cand m-am apucat cu adevarat de asta inteleg de cata munca e nevoie. Ca pentru orice domeniu o sa-mi spuneti.. mda.
Si chestia asta ma ambitioneaza pe de o parte, iar pe de alta, e destul de intimidanta mai ales ca nu ma pot apuca de nici o cercetare serioasa fara sa cunosc MACAR limba sanskrita.
si mai e o chestie, imi dau seama ca NU SE POATE fara sa merg acolo, sur place (in India si nu numai). E imposibil. Orice cercetator demn de aceasta apelatie trebuie sa faca asta. Sunt prea multe lucruri care nu pot fi deslusite doar stand in biblioteca. Ca sa nu mai spun ca prevad si munca de teren:))

Revelatie lingvistica

Faimoasa Viagra:) vine din sanskrita, unde inseamna "tigru" (vyaaghra)!

Rezumat

Ca sa nu trebuiasca sa cititi ce am scris mai jos, m-am gandit sa fac un rezumat. :)
Si anume,
ca in ceea ce ma priveste, prefer sa aflu ce anume a stat in "spatele" acestor sculpturi ---
(face parte din complexul de pesteri de la Ajanta)
decat asta ce a stat in spatele acestei opere contemporane:
Sunt convinsa ca e foarte 'meaningful', dar...

Pana la urma totul e o chestiune de gust.

Pondering...

Ma gandeam la teatru si film...
Exista cateva metode de a transmite un mesaj de la cel care realizeaza la cel care vede (lucru care implica si problema rolului creatiei).
In epoca actuala, se adopta metoda shoc. (ma refer la operele serioase, nu entertainment. Asta nu inseamna ca operele "serioase" nu pot fi entertaining).
Ideea din spatele tacticii este ca trebuie sa te trezesti, sa actionezi, sa schimbi, sa te vezi asa cum esti: adica lamentabil. Si pentru a intelege lucrul asta, o sa te traumatizeze, o sa dea cu tine de toti peretii, o sa-ti scarmene bine bunul simt, o sa rastoarne orice tabuuri, totul e permis, nu exista limite in violenta, mutilari, amputari, excremente, psihoze etc etc. (daca ati citit putin teatru contemporan nu o sa va mire ce scriu acum)
Necazul e -asa cum il vad eu- ca omul cand iese de la o astfel de reprezentatie, nu sta sa se gandeasca vai ce mizerabila e rasa umana, trebuie sa schimb ceva. Va spune, Realizatorul/dramaturgul este nebun de legat, ar trebui inchis intr-un azil.
Chiar pot fi blamata ca nu mai vreau asa ceva?
O cale mult mai buna pentru a schimba ceva este sa arati omului frumosul pentru ca sa aiba chef sa-l reproduca! cand zic frumos, nu ma gandesc numai la floricele pe campii hai sa le adunam copii. De altfel sunt impotriva acestui lucru, daca nu e cu adevarat necesar (de ce sa omori frumusete de floricele?!). Ma refer la frumos in sensul profund al cuvantului. Asa cum il desemnau grecii "frumos, bun, adevarat". Ceva care sa-ti dea un imbold sa schimbi ceva la tine si nu sa te faca sa vrei sa-ti tai venele ca nu mai exista nici o speranta.
(Cred ca niciodata nu am fost intr-atat de deprimata ca acum un an cand am lucrat pe noile modalitati ale tragediei in teatrul contemporan. De asta am si schimbat in anul doi pe cinema, un tip foarte interesant de altfel, dar obositor. Mi-e groaza cand ma gandesc ca trebuie sa-i vad un film. (si cica sa fac un doctorat de 3 ANI pe asta!!!!!!!!!!!!! Heeeeeeeeeeeeeeeeelp! Nebunie curata, depresie asigurata.) )
De aia-mi plac mie culturile vechi! (asiatica sau occidentala). Perioda in care omul, chiar daca nu-si putea ignora propriul stil, lucra pe subiecte universale iar arta lui era o cale de cunoastere de sine nu de exhibitionism de pareri si idei personale.
booooon.. asi mai putea continua, dar am sa ma opresc din acete tirade care nu intereseaza pe nimeni anyway:) si mai ales, o sa incetez sa fac ceea ce reprosez altora:))))))
Comme quoi, totul in acest univers releva de domeniul paradoxului!
I LOVE IT!

Recognition

:) nimic de-a face cu Pratyabhijna:)

Ma minunez cum faptul de a recunoaste o chestie in legatura cu propria persoana (in cazul meu ceea ce vreau sa fac) antreneaza dupa sine si alte recunoasteri.
Sunt o persoana incurabil de clasica. Asta se vede de la vestimentatie si pana la cartile din biblioteca:) (sigur, mai am rabufneli rebele, una foarte notabila este coafura. De pilda, imi infig in par o pensula in loc de elastic, una lunga de risc sa scot ochii celor din jur cu ea... de altfel il suspectez pe tata ca fiind autorul disparitiei ei, dar nu-i nimic am un intreg stoc la dispozitie:) ) Degeaba am lucrat eu in cei doi ani de Master pe teatrul si cinema-ul contemporan ca tot nu ma atrag. Am sustinut contemporaneitatea in discutii aprige cu cunoscuti pentru ca chiar merita din anumite puncte de vedere, macar ca nu subscriu la ce se intampla acolo. Mie imi place trecutul. Pentru ca e departe si asa macar poti visa cum spunea Greenaway, poti sa-i pui in spate tot felul de chestii fara sa te poata combate cineva (nici aproba de altfel:) ), poti sa-ti lasi imaginatia sa alerge libera pe coclauri cat mai ne-mioritice (nu ca asi avea ceva contra lor).
Nu-mi place "muzica" contemporana, nu-mi place "teatrul" contemporan, nu-mi place "pictura contemporana". Asta este. (Ce defulare!! ça me donne un plaisir fou de le dire enfin!) ce sa fac cu toate aceste "genuri" din care ne-am chinuit din rasputeri sa scoatem tocmai ceea ce facea ca sunt ceea ce sunt. Sau mai bine zis ceea ce erau.
Acum, dupa doi ani de lucru sigur ca am inteles de ce e asa si nu altfel.. inca. Dar tot nu-mi place.
Toata lumea se chinuie sa distruga iluzia, sa scoata coerenta, narativitatea, armonia, figuratia de peste tot ca cica sa nu cumva sa cadem prada vreunei indoctrinari de oricare ar fi ea. Umanitatea este inumana si asta trebuie aratat.
Da. Si nu. Nimeni nu poate indura adevarul brut. Asa ceva nu exista! pentru simplul motiv ca e insesizabil sau mai vine zis pentru ca suntem incapabili sa-l induram. Niciodata nu o sa ne putem debarasa de fictiune, de iluzie. Paradoxal, este singurul mediu care poate vorbi adevarul.
Eu caut ceva care poate sa duca ciotul asta "uman" care suntem mai departe. De aceea ma intereseaza Asia si India. Cred ca pot gasi un raspuns viabil acolo.
Noi occidentalii prea ne complacem intr-o stare de rahat.
......................................................................
Evident ca sunt biased:)
Evident ca spiritul indoielnic universitar isi face locul si spune ca nu sunt cu totii de aici asa:) Encore heureux.
Dar sunt prea putini.

Weee!!

Sunt intr-un moment de entuziasm maxim.
Nu am fost niciodata atat de fericita la ideea de a reincepe cursurile! e atat de bine sa stii ce vrei sa faci!! Ani de zile am stat si am cugetat la lucrul asta, si nu am indraznit sa recunosc ceea ce aveam de facut. Acum insa a venit momentul si plutesc pe un norisor sus sus sus!:)
am tot alergat zilele astea in drapta si in stanga, am contactat persoane, am scris scrisori, am depus cv-uri, chestii administrative: toate lucruri pe care le detest by the way, si totusi, acum le-am facut cu drag! parca ar fi fost vorba de cu totul altceva sau de altcineva! comme quoi, motivatia conteaza.

Bun, s-ar putea sa mi se mai domoleasca entuziasmul cand o sa vad cantitatea de munca pe care va trebui sa o depun, dar cui ii pasa!! Nici nu e 'munca' atunci cand ai de-a face cu ceva care te pasioneaza. Este si atata tot.

M-am tot gandit, ce gasesc eu atat de fascinant la Asiatici (si asta de vreo 16 ani; nici o pasiune de-a mea nu a durat atata. Foarte bizar de altfel, pentru ca am o fire foarte schimbatoare, insa Asia a fost singura constanta de pana acum)? ca sunt bizari, nu avem nimic in comun cu ei, au obiceiuri ciudate, vorbesc niste limbi de te miri ca incodeaza ceva mesaj in ele, de practici si idei ce sa mai vorbim... Adevarul e ca ma depaseste partea asta. Ii gasesc fascinanti pur si simplu. Probabil tocmai din aceleasi motive pe care le-am mentionat mai sus. Dar atunci de ce Asia si nu ... Micronezia?
Chiar, de ce?
Nu ca Micronezia nu m-ar interesa:) dar nu ma vad lucrand ani de zile pe spatiul acela. Nici pe America de centrala si de sud, macar ca Mayasii si Incasii m-au pasionat de cand ma stiu. Africa iar nu ma atrage, nu stiu de ce ca sunt lucruri foarte interesante si acolo (E Egiptul!).
Habar nu am. Trebuie ca rezoneaza in mine niste forme, sunete, peisaje care vin din Est.
Si nici nu am vreun idealism stupid. Am citit suficient de multe si am vorbit cu multe persone care au avut sansa de a se duce acolo ca sa-mi dau seama ca nu e neaparat un spatiu in care sa vreau sa ma stabilesc, si ca oamenii nu sunt sfinti - loin de là (uitati-va la chinezi! si la fundamentalistii hindusi! sunt dusi cu pluta rau de tot!). Dar mai e un lucru pe care TOTI cei care au fost acolo mi l-au spus (in legatura cu India mai ales) si anume, ca nu poti reveni acelasi om, si ca are locul acela un 'ceva' care e .. altfel.
Numai asta si tot merita!

Sources

Un site cu niste traduceri ale unor texte scrise de mari domni:

http://www.blogger.com/post-create.g?blogID=38742190

plus un site cu niste carti:)

http://eliascapriles.dzogchen.ru/publications.html

Cultura Vinča (neolitic)

Acum cateva saptamani, o persoana pe care o cunosc bine, mi-a aratat niste fotografii intr-o carte (cele pe care le vedeti si voi in poze) si mi-a spus ca a intalnit un medium de curand (un tip foarte special din ce mi s-a povestit) caruia i le-a aratat si i-a spus ca sunt extraterestrii! Persoana pe care eu o cunosc banuia acest lucru, dar cum e un om cu capul pe umeri nu s-a hazardad prea mult in directia asta.
Ca or fi, ca n-or fi, fiecare cum crede, eu m-am gandit totusi sa vi le arat, asa o sa puteti cugeta singuri asupra faptului.
Este vorba de niste statuete care fac parte din cultura neolitica Vinca (pe teritoriu fostei Yugoslavii) si au fost gasite in apropierea Belgradului si Pristinei in jurul mileniului 5 IH.
Un link cu ceva piese de-acolo: http://netsell.com/lococo/pottery.html

La muzeu si la moschee

Ieri fiind duminica, mi-am zis ca este un bun prilej de a mai adauga o caramida de cultura la edificiul personal, asa ca m-am luat si m-am dus la museu.
Nu, nu e vorba nici de Louvre, nici de Orsey, nici de Guimet:) ci de o fractiune din Museul Omului care se ocupa cu mineralogia!!!Ca sa o spun pe scurt: am vazut pietre!:)
Dar ce pieeetreee...:)
Generoasa cum sunt, mi-am luat aparatul de foto cu mine, mi-am spus ca asa pot impattsii mai bine cu voi cei care mai treceti in vizita pe aici, dar din pacate bateriile erau consumate.. (am un mic aparat devorator de nu se poate. Toot incarc eu la baterii, tot goale le gasesc cand ma pun sa fac poze, e foarte straniu).
Eh, am vazut o multitudine de quartzuri de toate felurile, marimile, culorile si combinatiile! si nu numai, si aur si pietre pretioase si si si. am vazut si niste pietre care daca te uitai la ele la lumina nu pareau sa fie cine stie ce, dar cand le puneai sub ultraviolete isi schimbau culorile! Una dintre ele semana cu un peste! era vilet cu pete oranj. Acum am inteles de ce in Evul Mediu la noi toata lumea lucra cu corespondente intre diferitele planuri ale existentei, de genul, Soarele=rege=leu=aur=numai stiu ce in regnul vegetal.
Chiar cred ca exista o parte minerala pentru tot ce exista.
Si am mai inteles si de ce pamantul a fost asociat cu feminitatea, cu "ventre maternel". O groaza de pietre se clocesc in interiorul altora: de pilda ametistul. Adica exista bucati sferice, iar acelea daca sunt taiate in doua, lasa sa se vada o cu totul alta roca decat ceea ce le infasoara.
Am vazut chiar si pietre care semanau cu dulciuri! A fost una in special pe care daca n-ar fi fost sticla sa ne desparta cred ca m-asi fi apucat sa rontai din ea: era roz si arata ca o marshmellow u zahar pe ea!yummy
Boon.
Si mi-am clatit eu ce mi-am clatit ochii acolo cu de toate si ies.
Si cand ies, vad moscheea, care e o adevarata moschee dar care contine si loc amenajat in care oamenii merg sa manace si sa bea ceai. e marocan cred, si are si baie ca in Africa de Nord pentru barbati exclusiv. Dar locul e format din spatii in aer liber si spatii acoperite printre care circula in voie vrabiutze! Muuuuulte!
M-am asezat la masa cu o prajitura si un ceai cu menta, si jumate din prajitura am cedat-o randuniocilor:)) Si erau multe si nu le era frica de oameni, veneau, si se asezau si pe masa, chiar daca mai erau persoane acolo, si ciuguleau resturile din farfurii!
Parca era reminiscenta unui timp apus de mult in care 'omul era frate cu natura':) o coabitare absolut superba.
Se pare insa ca iarna locul este inchis, si nu e de mirare ca doar se sta in aer liber iar aici deja vantul te cam ia de pe strada cand mergi asa ca...
Ce vor face pasarelele in cazul asta?!

Memories...

Am dat mai inainte de niste poze pe care le facusem la pagoda anul trecut cu ocazia unei sarbatori tibetane (anul asta nu va mai fi organizata acolo :(( Cauta organizatorii o locatie in Paris si acoperita... tocmai asta era fain ca era in aer liber, intr-un spatiu natural, langa lac...) si m-au podidit amintirile:)

L-am luat in poza din lateral pe Khenpo Trinley de care-mi place mie tare de tot:) E atat de scump omuletul asta! Si el ma place pe mine: de fiecare data cand deschid gura sa pun o intrebare, ba e mort de ras, ba ramane serios pe ganduri:))

A mai fost acolo un personaj foarte interesant, de altfel cred ca am mai scris despre el. Un indian care vindea ceai. Avea un turban portocaliu pe cap si o haina lunga alba. Am ramas pur si simplu fascinata de fata lui. Nu ca ar fi fost vreo frumusete, sau ca mi s-ar fi parut ca are vreo serenitate pe chip, ci pur si simplu pentru ca era incarnarea ideii pe care o avusesem cand eram mai mica despre cum e un indian:) Imi evoca universul lui Kipling de pilda, sau India secolului 19, cand mai ajungeau pe-acolo si ceva europeni. De altfel cred ca am umparat vreo 3 ceaiuri si ma tot plimbam "l'air de rien" pe-acolo numai ca sa-l mai pot studia:)
In poza e ceaiul in chestiune si doua prajiturele indiene facute cu morovi! foarte bune!

Alta poza cu un calugar ce lucra de zor la o mandala,
si alta facuta in aer liber, cu drapelasele tibetane cu invocatii pe ele: