Weee!!

Sunt intr-un moment de entuziasm maxim.
Nu am fost niciodata atat de fericita la ideea de a reincepe cursurile! e atat de bine sa stii ce vrei sa faci!! Ani de zile am stat si am cugetat la lucrul asta, si nu am indraznit sa recunosc ceea ce aveam de facut. Acum insa a venit momentul si plutesc pe un norisor sus sus sus!:)
am tot alergat zilele astea in drapta si in stanga, am contactat persoane, am scris scrisori, am depus cv-uri, chestii administrative: toate lucruri pe care le detest by the way, si totusi, acum le-am facut cu drag! parca ar fi fost vorba de cu totul altceva sau de altcineva! comme quoi, motivatia conteaza.

Bun, s-ar putea sa mi se mai domoleasca entuziasmul cand o sa vad cantitatea de munca pe care va trebui sa o depun, dar cui ii pasa!! Nici nu e 'munca' atunci cand ai de-a face cu ceva care te pasioneaza. Este si atata tot.

M-am tot gandit, ce gasesc eu atat de fascinant la Asiatici (si asta de vreo 16 ani; nici o pasiune de-a mea nu a durat atata. Foarte bizar de altfel, pentru ca am o fire foarte schimbatoare, insa Asia a fost singura constanta de pana acum)? ca sunt bizari, nu avem nimic in comun cu ei, au obiceiuri ciudate, vorbesc niste limbi de te miri ca incodeaza ceva mesaj in ele, de practici si idei ce sa mai vorbim... Adevarul e ca ma depaseste partea asta. Ii gasesc fascinanti pur si simplu. Probabil tocmai din aceleasi motive pe care le-am mentionat mai sus. Dar atunci de ce Asia si nu ... Micronezia?
Chiar, de ce?
Nu ca Micronezia nu m-ar interesa:) dar nu ma vad lucrand ani de zile pe spatiul acela. Nici pe America de centrala si de sud, macar ca Mayasii si Incasii m-au pasionat de cand ma stiu. Africa iar nu ma atrage, nu stiu de ce ca sunt lucruri foarte interesante si acolo (E Egiptul!).
Habar nu am. Trebuie ca rezoneaza in mine niste forme, sunete, peisaje care vin din Est.
Si nici nu am vreun idealism stupid. Am citit suficient de multe si am vorbit cu multe persone care au avut sansa de a se duce acolo ca sa-mi dau seama ca nu e neaparat un spatiu in care sa vreau sa ma stabilesc, si ca oamenii nu sunt sfinti - loin de là (uitati-va la chinezi! si la fundamentalistii hindusi! sunt dusi cu pluta rau de tot!). Dar mai e un lucru pe care TOTI cei care au fost acolo mi l-au spus (in legatura cu India mai ales) si anume, ca nu poti reveni acelasi om, si ca are locul acela un 'ceva' care e .. altfel.
Numai asta si tot merita!

Sources

Un site cu niste traduceri ale unor texte scrise de mari domni:

http://www.blogger.com/post-create.g?blogID=38742190

plus un site cu niste carti:)

http://eliascapriles.dzogchen.ru/publications.html

Cultura Vinča (neolitic)

Acum cateva saptamani, o persoana pe care o cunosc bine, mi-a aratat niste fotografii intr-o carte (cele pe care le vedeti si voi in poze) si mi-a spus ca a intalnit un medium de curand (un tip foarte special din ce mi s-a povestit) caruia i le-a aratat si i-a spus ca sunt extraterestrii! Persoana pe care eu o cunosc banuia acest lucru, dar cum e un om cu capul pe umeri nu s-a hazardad prea mult in directia asta.
Ca or fi, ca n-or fi, fiecare cum crede, eu m-am gandit totusi sa vi le arat, asa o sa puteti cugeta singuri asupra faptului.
Este vorba de niste statuete care fac parte din cultura neolitica Vinca (pe teritoriu fostei Yugoslavii) si au fost gasite in apropierea Belgradului si Pristinei in jurul mileniului 5 IH.
Un link cu ceva piese de-acolo: http://netsell.com/lococo/pottery.html

La muzeu si la moschee

Ieri fiind duminica, mi-am zis ca este un bun prilej de a mai adauga o caramida de cultura la edificiul personal, asa ca m-am luat si m-am dus la museu.
Nu, nu e vorba nici de Louvre, nici de Orsey, nici de Guimet:) ci de o fractiune din Museul Omului care se ocupa cu mineralogia!!!Ca sa o spun pe scurt: am vazut pietre!:)
Dar ce pieeetreee...:)
Generoasa cum sunt, mi-am luat aparatul de foto cu mine, mi-am spus ca asa pot impattsii mai bine cu voi cei care mai treceti in vizita pe aici, dar din pacate bateriile erau consumate.. (am un mic aparat devorator de nu se poate. Toot incarc eu la baterii, tot goale le gasesc cand ma pun sa fac poze, e foarte straniu).
Eh, am vazut o multitudine de quartzuri de toate felurile, marimile, culorile si combinatiile! si nu numai, si aur si pietre pretioase si si si. am vazut si niste pietre care daca te uitai la ele la lumina nu pareau sa fie cine stie ce, dar cand le puneai sub ultraviolete isi schimbau culorile! Una dintre ele semana cu un peste! era vilet cu pete oranj. Acum am inteles de ce in Evul Mediu la noi toata lumea lucra cu corespondente intre diferitele planuri ale existentei, de genul, Soarele=rege=leu=aur=numai stiu ce in regnul vegetal.
Chiar cred ca exista o parte minerala pentru tot ce exista.
Si am mai inteles si de ce pamantul a fost asociat cu feminitatea, cu "ventre maternel". O groaza de pietre se clocesc in interiorul altora: de pilda ametistul. Adica exista bucati sferice, iar acelea daca sunt taiate in doua, lasa sa se vada o cu totul alta roca decat ceea ce le infasoara.
Am vazut chiar si pietre care semanau cu dulciuri! A fost una in special pe care daca n-ar fi fost sticla sa ne desparta cred ca m-asi fi apucat sa rontai din ea: era roz si arata ca o marshmellow u zahar pe ea!yummy
Boon.
Si mi-am clatit eu ce mi-am clatit ochii acolo cu de toate si ies.
Si cand ies, vad moscheea, care e o adevarata moschee dar care contine si loc amenajat in care oamenii merg sa manace si sa bea ceai. e marocan cred, si are si baie ca in Africa de Nord pentru barbati exclusiv. Dar locul e format din spatii in aer liber si spatii acoperite printre care circula in voie vrabiutze! Muuuuulte!
M-am asezat la masa cu o prajitura si un ceai cu menta, si jumate din prajitura am cedat-o randuniocilor:)) Si erau multe si nu le era frica de oameni, veneau, si se asezau si pe masa, chiar daca mai erau persoane acolo, si ciuguleau resturile din farfurii!
Parca era reminiscenta unui timp apus de mult in care 'omul era frate cu natura':) o coabitare absolut superba.
Se pare insa ca iarna locul este inchis, si nu e de mirare ca doar se sta in aer liber iar aici deja vantul te cam ia de pe strada cand mergi asa ca...
Ce vor face pasarelele in cazul asta?!

Memories...

Am dat mai inainte de niste poze pe care le facusem la pagoda anul trecut cu ocazia unei sarbatori tibetane (anul asta nu va mai fi organizata acolo :(( Cauta organizatorii o locatie in Paris si acoperita... tocmai asta era fain ca era in aer liber, intr-un spatiu natural, langa lac...) si m-au podidit amintirile:)

L-am luat in poza din lateral pe Khenpo Trinley de care-mi place mie tare de tot:) E atat de scump omuletul asta! Si el ma place pe mine: de fiecare data cand deschid gura sa pun o intrebare, ba e mort de ras, ba ramane serios pe ganduri:))

A mai fost acolo un personaj foarte interesant, de altfel cred ca am mai scris despre el. Un indian care vindea ceai. Avea un turban portocaliu pe cap si o haina lunga alba. Am ramas pur si simplu fascinata de fata lui. Nu ca ar fi fost vreo frumusete, sau ca mi s-ar fi parut ca are vreo serenitate pe chip, ci pur si simplu pentru ca era incarnarea ideii pe care o avusesem cand eram mai mica despre cum e un indian:) Imi evoca universul lui Kipling de pilda, sau India secolului 19, cand mai ajungeau pe-acolo si ceva europeni. De altfel cred ca am umparat vreo 3 ceaiuri si ma tot plimbam "l'air de rien" pe-acolo numai ca sa-l mai pot studia:)
In poza e ceaiul in chestiune si doua prajiturele indiene facute cu morovi! foarte bune!

Alta poza cu un calugar ce lucra de zor la o mandala,
si alta facuta in aer liber, cu drapelasele tibetane cu invocatii pe ele: