Recognition

:) nimic de-a face cu Pratyabhijna:)

Ma minunez cum faptul de a recunoaste o chestie in legatura cu propria persoana (in cazul meu ceea ce vreau sa fac) antreneaza dupa sine si alte recunoasteri.
Sunt o persoana incurabil de clasica. Asta se vede de la vestimentatie si pana la cartile din biblioteca:) (sigur, mai am rabufneli rebele, una foarte notabila este coafura. De pilda, imi infig in par o pensula in loc de elastic, una lunga de risc sa scot ochii celor din jur cu ea... de altfel il suspectez pe tata ca fiind autorul disparitiei ei, dar nu-i nimic am un intreg stoc la dispozitie:) ) Degeaba am lucrat eu in cei doi ani de Master pe teatrul si cinema-ul contemporan ca tot nu ma atrag. Am sustinut contemporaneitatea in discutii aprige cu cunoscuti pentru ca chiar merita din anumite puncte de vedere, macar ca nu subscriu la ce se intampla acolo. Mie imi place trecutul. Pentru ca e departe si asa macar poti visa cum spunea Greenaway, poti sa-i pui in spate tot felul de chestii fara sa te poata combate cineva (nici aproba de altfel:) ), poti sa-ti lasi imaginatia sa alerge libera pe coclauri cat mai ne-mioritice (nu ca asi avea ceva contra lor).
Nu-mi place "muzica" contemporana, nu-mi place "teatrul" contemporan, nu-mi place "pictura contemporana". Asta este. (Ce defulare!! ça me donne un plaisir fou de le dire enfin!) ce sa fac cu toate aceste "genuri" din care ne-am chinuit din rasputeri sa scoatem tocmai ceea ce facea ca sunt ceea ce sunt. Sau mai bine zis ceea ce erau.
Acum, dupa doi ani de lucru sigur ca am inteles de ce e asa si nu altfel.. inca. Dar tot nu-mi place.
Toata lumea se chinuie sa distruga iluzia, sa scoata coerenta, narativitatea, armonia, figuratia de peste tot ca cica sa nu cumva sa cadem prada vreunei indoctrinari de oricare ar fi ea. Umanitatea este inumana si asta trebuie aratat.
Da. Si nu. Nimeni nu poate indura adevarul brut. Asa ceva nu exista! pentru simplul motiv ca e insesizabil sau mai vine zis pentru ca suntem incapabili sa-l induram. Niciodata nu o sa ne putem debarasa de fictiune, de iluzie. Paradoxal, este singurul mediu care poate vorbi adevarul.
Eu caut ceva care poate sa duca ciotul asta "uman" care suntem mai departe. De aceea ma intereseaza Asia si India. Cred ca pot gasi un raspuns viabil acolo.
Noi occidentalii prea ne complacem intr-o stare de rahat.
......................................................................
Evident ca sunt biased:)
Evident ca spiritul indoielnic universitar isi face locul si spune ca nu sunt cu totii de aici asa:) Encore heureux.
Dar sunt prea putini.