Am dat mai inainte de niste poze pe care le facusem la pagoda anul trecut cu ocazia unei sarbatori tibetane (anul asta nu va mai fi organizata acolo :(( Cauta organizatorii o locatie in Paris si acoperita... tocmai asta era fain ca era in aer liber, intr-un spatiu natural, langa lac...) si m-au podidit amintirile:)
L-am luat in poza din lateral pe Khenpo Trinley de care-mi place mie tare de tot:) E atat de scump omuletul asta! Si el ma place pe mine: de fiecare data cand deschid gura sa pun o intrebare, ba e mort de ras, ba ramane serios pe ganduri:))
A mai fost acolo un personaj foarte interesant, de altfel cred ca am mai scris despre el. Un indian care vindea ceai. Avea un turban portocaliu pe cap si o haina lunga alba. Am ramas pur si simplu fascinata de fata lui. Nu ca ar fi fost vreo frumusete, sau ca mi s-ar fi parut ca are vreo serenitate pe chip, ci pur si simplu pentru ca era incarnarea ideii pe care o avusesem cand eram mai mica despre cum e un indian:) Imi evoca universul lui Kipling de pilda, sau India secolului 19, cand mai ajungeau pe-acolo si ceva europeni. De altfel cred ca am umparat vreo 3 ceaiuri si ma tot plimbam "l'air de rien" pe-acolo numai ca sa-l mai pot studia:)
In poza e ceaiul in chestiune si doua prajiturele indiene facute cu morovi! foarte bune!
Alta poza cu un calugar ce lucra de zor la o mandala,
si alta facuta in aer liber, cu drapelasele tibetane cu invocatii pe ele:
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
sa mai povestesti ca imi place
un cititor :P
Cu placere:)
Post a Comment