Moment de vérité

Impofida a ceea ce se vede pe site si a interesului mare pe care i-l port, eu nu fac aici apologia budismului. E foarte adevarat ca au existat niste circumstante care m-au facut sa ma apropi mult mai usor de acesta decat de propria-mi traditie. Bineinteles ca daca m-ar fi interesat cu adevarat asi fi devorat textele lui Eckhart (care de altfel sunt foarte 'asiatice' ca sa zic asa) sau ale diferitilor sfinti etc: doar sunt atatea lucruri interesante de aflat (ca sa nu mai zic ca e o cheie importanta in intelegerea Occidentului, a de ce gandim asa cum gandim..) bref. Poate ca tocmai pentru ca sunt nascuta in acest context ma intereseaza lucruri mai 'exotice' (ca si cum ceea ce au descoperit altii despre natura umana nu ne-ar privi si pe noi---aveam eu un prof care credea asta..). deocamdata am descoperit cateva raspunsuri:
- Dumnezeu e atat de mare incat mintea mea nu reuseste sa se raporteze la El, chiar daca bunul meu simt imi spune ca doar asta conteaza in ultima instanta. (e ca si cum in loc sa te uiti la un tablou; preferi sa te uiti la tuburile cu pasta incercand sa-ti imaginezi cum e tabloul)
- nu reusesc sa gasesc partea PRACTICA din crestinism.
- nu am DELOC sentimentul ca tradez oarece din propria-mi credinta, vizitand pagode, practicand meditatii "budiste" (e de-a dreptul stupid termenul) atata timp cat imi pastrez discernamantul si cat reusesc sa intrezaresc partea universala din ce se face. De altfel Budismul e in primul si in primul rand un mod de viata. Asa ar trebui sa fie si Crestinismul.
- mai e si o chestie de respect: din moment ce raspunsuri sau piste la intrebarile care ma 'turbura' -cum zice Eliade- le-am gasit la ei, why not? Oare cautarea asta nu e tot pentru Adevar? Nu e tot pentru cunoastere?
NB: aici e cu dublu taish. Cred sincer ca ne putem insela crezand ca am descoperit ceea ce cautam. De aceea o permanenta "remise en question" e necesara. NU e usor nici agreabil ca sa fiu sincera, daca cand nu vrei sa te minti pe tine, in general e mai greu sa cazi in trapa. De aceea nu vorbesc aici decat in numele meu. Altii au drumul si constiinta lor.
In ceea ce ma priveste, consider drumul descris de Yoga, Budism sau alte traditii asiatice -care pana la urma au acelasi 'scop'- ca un prag necesar PENTRU MINE pe drumul -oricat de bizar ar parea- crestinesc!
Multi n-au nevoie si ferice de ei, altii da, si facem si noi ce putem:)