Drama Birmana

Primesc in mod regulat newsletterul de la Kagyu Dzong, amicii mei tibetani in care ni se dau informatii despre activitatile intreprinse. Ieri am primit un mesaj in care eram anuntati (eu si restul celor inscrisi) ca se tine o adunare pentru pace a Uniunii Budiste Franceze la Pagoda in favoarea cauzei Birmane, si eram invitati sa venim sa participam.

Ce se intampla in Birmania?

Birmania este o tarisoare ce se afla in apropierea Indiei, are granita cu China, Bangladesul, Laosul si Tailanda. Din 1962 este condusa de o junta militara (care a schimbat numele tarii din Birmania in Myanmar din 1984) intr-un mod represiv, megaloman, fara libertatea exprimarii si tot ce vreti. Pe 15 august, conducerea formata de un soi de triumvirat de generali (Than Shwe, Maung Aye si Soe Win), a crescut intr-un mod halucinant pretul la benzina, la transporturi si la produsele de prima necesitate, asta in conditiile in care un mare procent din populatie traieste sub pragul "acceptabil" de saracie.

Bikkhu-sii, calugarii birmani, s-au mobilizat, au facut niste marsuri pasnice pentru a protesta impotriva situatiei. Militarii au tras asupra lor. Oficial s-a spus ca au fost 13 morti la sf saptamanii, insa sursele diplomatice cred ca e vorba de mai mult de 200. Adevarul e ca autoritatiile au suprimat retelele de telefonie, de internet, de comunicare in general asa ca informatiile isi fac greu drum spre noi. De aceea e cat se poate de posibil sa fie mult mai multe victime. Alte mii de calugari au fost arestati.
Ultima data cand a avut loc o manifestare impotriva regimului (studenti), 1988, armata a facut 3000 de victime.
Manastirile sunt vide acum in Birmania, multe sunt pradate si vandalizate, iar simpatizantii birmanezilor le e frica sa nu se reproduca un genocid.

(evident situatia este mult mai complicata, am prezentat-o foarte pe scurt aici) pentru detalii suplimentare, consultati http://www.burmanet.org/news/

IAta deci motivul asamblarii.

Intalnirea a durat o ora jumate. Ni s-au impartit trandafiri la intrare in PAgoda pe care noi mai apoi le-am depus in niste vaze speciale ca ofrande pentru cauza Birmana, dupa care ne-am asezat. Pagoda era plina. Budisti de toate traditiile (tibetana, Zen, theravada etc) au fost prezenti. Si presa a fost prezenta intr-un numar destul de limitat dar totusi. Diferite persoane au luat cuvantul. Ni s-a transmis mesajul lui Dalai-Lama. Am ascultat si cuvintele unor oameni din public, si un cantec interpretat si compus de Jane Birkin special pentru ocazie. Ni s-au propus meditatii. Ceea ce m-a surprins foarte placut a fost spiritul in care au fost facute. Nu ne-am adunat sa ne plangem soarta sau pe a lor, si ni s-a cerut sa fim prezenti , sa fim atenti la noi, sa ne dam seama cat e de minunata clipa in care traim. Iar gandurile, chiar daca indreptate in special spre populatia birmaneza, au fost largite spre toti cei aflati in suferinta in lume.