Ieri fiind duminica, mi-am zis ca este un bun prilej de a mai adauga o caramida de cultura la edificiul personal, asa ca m-am luat si m-am dus la museu.
Nu, nu e vorba nici de Louvre, nici de Orsey, nici de Guimet:) ci de o fractiune din Museul Omului care se ocupa cu mineralogia!!!Ca sa o spun pe scurt: am vazut pietre!:)
Dar ce pieeetreee...:)
Generoasa cum sunt, mi-am luat aparatul de foto cu mine, mi-am spus ca asa pot impattsii mai bine cu voi cei care mai treceti in vizita pe aici, dar din pacate bateriile erau consumate.. (am un mic aparat devorator de nu se poate. Toot incarc eu la baterii, tot goale le gasesc cand ma pun sa fac poze, e foarte straniu).
Eh, am vazut o multitudine de quartzuri de toate felurile, marimile, culorile si combinatiile! si nu numai, si aur si pietre pretioase si si si. am vazut si niste pietre care daca te uitai la ele la lumina nu pareau sa fie cine stie ce, dar cand le puneai sub ultraviolete isi schimbau culorile! Una dintre ele semana cu un peste! era vilet cu pete oranj. Acum am inteles de ce in Evul Mediu la noi toata lumea lucra cu corespondente intre diferitele planuri ale existentei, de genul, Soarele=rege=leu=aur=numai stiu ce in regnul vegetal.
Chiar cred ca exista o parte minerala pentru tot ce exista.
Si am mai inteles si de ce pamantul a fost asociat cu feminitatea, cu "ventre maternel". O groaza de pietre se clocesc in interiorul altora: de pilda ametistul. Adica exista bucati sferice, iar acelea daca sunt taiate in doua, lasa sa se vada o cu totul alta roca decat ceea ce le infasoara.
Am vazut chiar si pietre care semanau cu dulciuri! A fost una in special pe care daca n-ar fi fost sticla sa ne desparta cred ca m-asi fi apucat sa rontai din ea: era roz si arata ca o marshmellow u zahar pe ea!yummy
Boon.
Si mi-am clatit eu ce mi-am clatit ochii acolo cu de toate si ies.
Si cand ies, vad moscheea, care e o adevarata moschee dar care contine si loc amenajat in care oamenii merg sa manace si sa bea ceai. e marocan cred, si are si baie ca in Africa de Nord pentru barbati exclusiv. Dar locul e format din spatii in aer liber si spatii acoperite printre care circula in voie vrabiutze! Muuuuulte!
M-am asezat la masa cu o prajitura si un ceai cu menta, si jumate din prajitura am cedat-o randuniocilor:)) Si erau multe si nu le era frica de oameni, veneau, si se asezau si pe masa, chiar daca mai erau persoane acolo, si ciuguleau resturile din farfurii!
Parca era reminiscenta unui timp apus de mult in care 'omul era frate cu natura':) o coabitare absolut superba.
Se pare insa ca iarna locul este inchis, si nu e de mirare ca doar se sta in aer liber iar aici deja vantul te cam ia de pe strada cand mergi asa ca...
Ce vor face pasarelele in cazul asta?!
2 comments:
ma bucur sa aud ca ai cedat jumatate de prajitura. :)
eu am randunici pe balcon, o familie foarte unita din cate mi-am dat eu seama. ca o picanterie, pot sa spun ca seara au discutii intre ele, nu se culca direct.
:)))
ce fain!!!
Si eu vreau vrabiute pe balcon!!!!!!
Sunt atat de dragute!!!
Post a Comment