Metro Yoga

Am trit sa o vad si pe asta!
Ieri in metrou, se urca 3 tipi imbracati à l'indienne si ne anunta fericiti ca o sa avem parte de o sedinta de metro yoga:) care costa in a asculta o mantra, Hare Krishna, ei fiind vishouiti.
Bon. Au intrumente cu ei; si se apucasi ne canta, unul dintre ei, un indian din Madras (ceilalti europeni) trece printre noi cu o cutie cu prajiturele vegetariene faites maison, si le imparte la oricine are chef sa ia. Nu cer bani, ne spun ca faptul de a asculta (atunci cand e cu adevarat ascultare) ne poate aduce mai aproape de Divin, si ca asta e motivul pentru care ei il faceau.

La inceput vedeam pe fetele oamenilor o senzatie foarte intensa de deranj, dar pe la sfarsit se mai relaxasera.
Si e drept ca odata ce am trecut de sentimentul ridicolului (are totusi o mare parte de ridicol), nici n-a fost rau:) Ceea ce a destins atmosfera a fost faptul ca nu erau niste tipi fanatici. Aveau umor si chiar credeau probabil ca faceau o chestie buna.