Vine un moment in viata unui om cand acesta simte o nevoie acuta de a manca un mar. Si cum nu orice om are la dispozitie o livada, se hotaraste sa mearga sa cumpere.
Se intoarce fericit numai la gandul savurarii minunatului fruct. Crantz!
"...e cam tare", gandi el.
se zbate totusi, insa de la trei sferturi incolo simte ca-l lasa putintele.
Il lasa deci sa zaca pe birou, pentru ca-i e prea lene sa se ridice si sa-l arunce; ca deh, are de luru.
odata lucrul terminat, omul nostru mai merge pe la magazin ca-si da seama ca nu are nimic de mancare, se mai plimba, se intoarce, bref, orele trec, si ajunge sa revada marul abandonat pe masa. Spre marea-i mirare, el care se astepta sa vada o chestie molfaita, maro cu ceva viermi eventual misunand agale, vede bucata lasata nu flescaita, nu maro ci uscata! dezhidratata! fara aproape nici o pata de oxidare!
"Nu-i lucru curat la mijloc" gandi el intrigat.
dupa cugetari adanci (care au luat 2 secunde intregi!) a decis sa puna totul pe seama OGM-urilor. Si activist cum e, s-a apucat sa boicoteze produsele modficate in acest fel barbar. To be continued.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment