O lucrare semnata de Robert Lanza, intitulata, dramatic, “A New Theory of the Universe” (“O noua teorie asupra Universului”) si publicata, in varianta hartie + electronica, in revista “The American Scholar”. Autorul, universitar de calibru, este presedintele unui grup de reflexie (“think tank”, ii spun americanii), “Advanced Technology” si profesor la facultatea de medicina de la Wake Forest University, din SUA. Scriitor de stiinta prolific (20 de carti), profesorul Lanza pune un subtitlu foarte interesant lucrarii sale: Biocentrismul bazat pe fizica cuantica, avand in ecuatie viata! si are ca moto o superba metafora a lui Loren Eiseley, despre un fluture care zboara pe o scena iluminata, traind insa in propriul sau univers, complet insensibil la universul oamenilor – universuri paralele, absolut intangibile. Robert Lanza ne avertizeaza, de la primele randuri ale lucrarii, ca lumea nu este cea din cartile de scoala. Legile fizicii si chimiei pot explica biologia sistemelor vii (oxidare, metabolism biofizic, carbohidratare) dar nu pot explica esentialul: ce este viata. Degeaba avem microscoape puternice, nu putem prinde esenta intamplarilor din celule si molecule. Fiecare faptura, afirma universitarul american, este centrul propriei sale realitati. Stiinta zilelor noastre nu e capabila sa discearna proprietatile speciale ale fenomenului numit viata, fundamentale pentru realitatea materiala. Biocentrismul se invarte in jurul experientei subiective, a constiintei fiecaruia dintre noi, a acestui - inca - mister de nepatruns. Este nevoie de o revolutie in gandire, spune Lanza, pentru a fi capabili sa intelegem in profunzime lumea. Iar factorul esential in aceasta schimbare dramatica de paradigma poate fi ideea ca eu, creatura biologica, fac observatiile, cercetez lumea care ma inconjoara. Deci, ma amestec in ea. La prima vedere pare putin probabil ca biologia sa fie sursa unei noi teorii asupra Universului (desi biologii au descoperit ceva interesant, celula-stem, “celula universala”). Dar daca legile naturii au fost special create pentru a fi observate, pentru a se arata si dezvalui observatorului? se intreaba Robert Lanza. Si daca actiunea de a observa, de a intra in intimitatea materiei, pentru a o cerceta, creeaza ea, aceasta actiune, realitatea? Caci stiinta moderna nu poate explica de ce legile fizicii par a fi special create pentru ca noi, observatorii, sa existam si sa le observam! Stim, de la ceea ce se numeste Principiul Antropic, ca daca Big Bangul, expolozia Atomului initial, va fi fost doar cu o miliardime mai puternic, ar fi zvarlit materia prea repede, nedand posibilitatea galaxiilor sa se formeze, deci nici stelele, nici planetele, nici noi. Daca forta nucleara tare ar fi fost doar cu 2% mai putin puternica, nucleiele atomice n-ar fi ramas compacte, deci materia din care suntem alcatuiti, noi si stelele nu ar mai fi existat, sub forma care face posibila viata. Observatorul si intregul Univers ar fi ramas incarcat doar cu atomi de hidrogen. Daca forta gravitationala ar fi mai mica decat este, Soarele si celelalte stele nu s-ar fi aprins....Nu mai putin de 200 de parametri fizici sunt exact cat trebuie sa fie pentru ca noi si Universul sa existam – postuleaza Principiul Antropic. Universul pe care noi il observam necontenit, spune Lanza. Realitatea, deci, cea pe care o percepem cu simturile noastre, ajutate de aparatele inventate de noi. Dar care realitate – ne surprinde el – nu ar exista, fara capacitatea noastra de a o percepe! Nici macar timpul, afirma Lanza, nu este scutit de biocentrism! Stim, din teoria lui Heisenberg, ca nu putem observa, in acelasi timp, pozitia si momentul unei particole cuantice – caci constiinta Observatorului determina comportarea particulei la un moment dat.Spatiul si timpul nu pot fi aduse in laborator pentru disectie si analiza. Ba, eu cred, indrazneste Robert Lanza, ca spatiu-timpul intra mai degraba in “parohia biologiei” - a perceptiei prin simturi a Observatorului – decat in cea a fizicii! Poate ca tocmai constiinta noastra creeaza lumea asa cum este – si nu vorbesc aici de solipsism (lumea exista numai in inchipuirea noastra), spune Lanza. Ca sa raspundem la intrebarile fundamentale (Cum de a aparut Universul? De ce exista Universul? De ce exista viata si oamenii?) trebuie sa ne intoarcem la logica vietii, la biologie, la constiinta Observatorului, in care, de pilda, spatiul si timpul sunt concepte axiomatic pentru noi, caci nu ne intrebam – si nu ne indoim – de existenta si valabilitatea lor, sunt naturale ca aerul pe care il respiram. Dar din teoriile stiintifice ale Big Bang-ului si Evolutiei spatiul si timpul lipsesc, observa surprinzatorul Observator Robert Lanza. Suntem cumva noi, Observatorii, creatori de timp si spatiu, si nu robi ai timpului si spatiului, asa cum ne-o spune bunul simt? Este o idee extraordinara – si va fi nevoie de dramatice schimbari de perspectiva pentru orice reprezentant al speciei Homo Sapiens, cei nascuti cu spatiu-timpul in propria constiinta ca sa accepte ideea ca bios-ul, creierul insusi, constiinta fiecaruia dintre noi “produc” spatiul si timpul in care ne traim, ne infasuram vietile! Spatiul si timpul nu sunt concrete, tusabile, argumenteaza biologul american, ele sunt mai degraba fenomene de natura gravitatiei. De fapt, teoretizeaza el, noi, observatorii, traim pe o muchie de timp, undeva unde ziua de maine inca nu s-a intamplat... Si credem ca tot ce a existat inaintea acestui moment al istoriei Universului a disparut pentru totdeauna. Ganditi-va, spune Lanza, la faptul ca noi suntem vii acum, in aceasta secunda, din toate secundele timpului. Incercati sa va imaginati toate zilele si orele trecute de la inceputul timpurilor, puneti-le una peste alta, asezati-va deasupra “gramezii” de timp si intrebati-va : de ce suntem noi acum aici? Probabilitatea acestei intamplari este aproape zero, este un accident fara sansa sa se intample si stiinta nu il poate explica. Descris de Einstein si Darwin, timpul este un univers mecanicist (Universul a aparut acum 13,7 miliarde de ani, Homo erectus a aparut acum 4 milioane de ani etc.) dar hai sa ne imaginam, spune Robert Frost, ca realitatea este ca o placa de patefon infinita, ca noi ne aflam exact acolo unde acul o inteapa – acesta este prezentul – dar toate, absolut toate melodiile de pe placa exista simultan, iar noi nu le putem auzi, deci trai, in afara momentului acum. Dar daca am avea acces la intreg – si nu avem, constiinta noastra nu o permite – am trai simultan cu intreg Universul: “Distinctia dintre trecut, prezent si viitor este numai o persistenta si incapatanata iluzie”, spune Albert Einstein, fluxul continuu de evenimente legand Soarele, stelele, galaxiile fiind doar pura fantezie.
Site-ul original: http://www.theamericanscholar.org/sp07/newtheory-lanza.html
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment