Ajahn Chah

Pentru cei interesati, am gasit o carte on line de-a lui Ajaah Chah (ati auzit de el daca stiti de Kornfield:) ). Sunt o groaza de chestii care par chiar interesante pe site-ul asta, merita aruncata o privire.
http://www.abuddhistlibrary.com/Buddhism/B%20-%20Theravada/Teachers/Ajaan%20Chah/A%20Taste%20of%20Freedom/A%20Taste%20of%20Freedom.htm
( a trebuit sa o impart in doua pentru ca adresa e prea lunga:)
si
http://dhammasukha.free.fr/biblio/chahqr.htm

Pagoda

Am fost asatazi sa vizitez o Pagoda, un centru budist adica, la Bois de Vincennes. Am vazut o manastire tibetana in miniatura. E si impresionanta si putin comica in acelasi timp pentru ca are un er usor artificial (adevaratele tre sa fie suuuuuupeeeer!). Am ascultat un lama kagyu vorbind si explicand nush ce verset. a fost simplu dar simpatic. Nu mi-a lasat aceeasi impresie ca Zenul. Omul surade, oamenii din jur la fel, sunt draguti cu tine. A fost chiar foarte placut.
Iata adresa http://www.kagyu-dzong.com/ pentru poze:)
O sa mai scriu mai mult cu alta ocazie:)

In Search of the Medicine Buddha

Ma plimbam acum cateva zile, si trecand prin fata unui stand de carti am dat de una cu titlul citat ..in titlu:) Autorul este David Crow, un medic acupunctor care se decide sa plece in Nepal sa invete rudimentele Ayurvedei si a medicinei tibetane. Vorbeste despre profesorii pe care i-a avut, oamenii pe care i-a intalnit, povesteste tot felul de istorisirii pe care le-a auzit de la altii despre preschimbarea mercurului in aur (se pare ca mercurul are un atom in plus fata de aur..), caci in tratatele de medicina traditionala, alchimia este inclusa. Vorbeste de asemenea despre diferite metode de tratament pentru te miri ce, descrie plantute si diferite retete (en gros, nu en détail :) ), si mentioneaza des sortul nefericit pe care il au acestea : defrisari, un procentaj important de plante disparute, altul si mai important pe cale de disparitie, stingerea traditiei (oamenii se muta la oras, tinerii nu sunt interesati de metodele terapeutice ale 'batranilor') etc.

All in all, o lectura interesanta si foarte exotica pentru metroul Parizian! Iar eu cum sunt de cand ma stiu fascinata de plantute...

Biocentrism

O lucrare semnata de Robert Lanza, intitulata, dramatic, “A New Theory of the Universe” (“O noua teorie asupra Universului”) si publicata, in varianta hartie + electronica, in revista “The American Scholar”. Autorul, universitar de calibru, este presedintele unui grup de reflexie (“think tank”, ii spun americanii), “Advanced Technology” si profesor la facultatea de medicina de la Wake Forest University, din SUA. Scriitor de stiinta prolific (20 de carti), profesorul Lanza pune un subtitlu foarte interesant lucrarii sale: Biocentrismul bazat pe fizica cuantica, avand in ecuatie viata! si are ca moto o superba metafora a lui Loren Eiseley, despre un fluture care zboara pe o scena iluminata, traind insa in propriul sau univers, complet insensibil la universul oamenilor – universuri paralele, absolut intangibile. Robert Lanza ne avertizeaza, de la primele randuri ale lucrarii, ca lumea nu este cea din cartile de scoala. Legile fizicii si chimiei pot explica biologia sistemelor vii (oxidare, metabolism biofizic, carbohidratare) dar nu pot explica esentialul: ce este viata. Degeaba avem microscoape puternice, nu putem prinde esenta intamplarilor din celule si molecule. Fiecare faptura, afirma universitarul american, este centrul propriei sale realitati. Stiinta zilelor noastre nu e capabila sa discearna proprietatile speciale ale fenomenului numit viata, fundamentale pentru realitatea materiala. Biocentrismul se invarte in jurul experientei subiective, a constiintei fiecaruia dintre noi, a acestui - inca - mister de nepatruns. Este nevoie de o revolutie in gandire, spune Lanza, pentru a fi capabili sa intelegem in profunzime lumea. Iar factorul esential in aceasta schimbare dramatica de paradigma poate fi ideea ca eu, creatura biologica, fac observatiile, cercetez lumea care ma inconjoara. Deci, ma amestec in ea. La prima vedere pare putin probabil ca biologia sa fie sursa unei noi teorii asupra Universului (desi biologii au descoperit ceva interesant, celula-stem, “celula universala”). Dar daca legile naturii au fost special create pentru a fi observate, pentru a se arata si dezvalui observatorului? se intreaba Robert Lanza. Si daca actiunea de a observa, de a intra in intimitatea materiei, pentru a o cerceta, creeaza ea, aceasta actiune, realitatea? Caci stiinta moderna nu poate explica de ce legile fizicii par a fi special create pentru ca noi, observatorii, sa existam si sa le observam! Stim, de la ceea ce se numeste Principiul Antropic, ca daca Big Bangul, expolozia Atomului initial, va fi fost doar cu o miliardime mai puternic, ar fi zvarlit materia prea repede, nedand posibilitatea galaxiilor sa se formeze, deci nici stelele, nici planetele, nici noi. Daca forta nucleara tare ar fi fost doar cu 2% mai putin puternica, nucleiele atomice n-ar fi ramas compacte, deci materia din care suntem alcatuiti, noi si stelele nu ar mai fi existat, sub forma care face posibila viata. Observatorul si intregul Univers ar fi ramas incarcat doar cu atomi de hidrogen. Daca forta gravitationala ar fi mai mica decat este, Soarele si celelalte stele nu s-ar fi aprins....Nu mai putin de 200 de parametri fizici sunt exact cat trebuie sa fie pentru ca noi si Universul sa existam – postuleaza Principiul Antropic. Universul pe care noi il observam necontenit, spune Lanza. Realitatea, deci, cea pe care o percepem cu simturile noastre, ajutate de aparatele inventate de noi. Dar care realitate – ne surprinde el – nu ar exista, fara capacitatea noastra de a o percepe! Nici macar timpul, afirma Lanza, nu este scutit de biocentrism! Stim, din teoria lui Heisenberg, ca nu putem observa, in acelasi timp, pozitia si momentul unei particole cuantice – caci constiinta Observatorului determina comportarea particulei la un moment dat.Spatiul si timpul nu pot fi aduse in laborator pentru disectie si analiza. Ba, eu cred, indrazneste Robert Lanza, ca spatiu-timpul intra mai degraba in “parohia biologiei” - a perceptiei prin simturi a Observatorului – decat in cea a fizicii! Poate ca tocmai constiinta noastra creeaza lumea asa cum este – si nu vorbesc aici de solipsism (lumea exista numai in inchipuirea noastra), spune Lanza. Ca sa raspundem la intrebarile fundamentale (Cum de a aparut Universul? De ce exista Universul? De ce exista viata si oamenii?) trebuie sa ne intoarcem la logica vietii, la biologie, la constiinta Observatorului, in care, de pilda, spatiul si timpul sunt concepte axiomatic pentru noi, caci nu ne intrebam – si nu ne indoim – de existenta si valabilitatea lor, sunt naturale ca aerul pe care il respiram. Dar din teoriile stiintifice ale Big Bang-ului si Evolutiei spatiul si timpul lipsesc, observa surprinzatorul Observator Robert Lanza. Suntem cumva noi, Observatorii, creatori de timp si spatiu, si nu robi ai timpului si spatiului, asa cum ne-o spune bunul simt? Este o idee extraordinara – si va fi nevoie de dramatice schimbari de perspectiva pentru orice reprezentant al speciei Homo Sapiens, cei nascuti cu spatiu-timpul in propria constiinta ca sa accepte ideea ca bios-ul, creierul insusi, constiinta fiecaruia dintre noi “produc” spatiul si timpul in care ne traim, ne infasuram vietile! Spatiul si timpul nu sunt concrete, tusabile, argumenteaza biologul american, ele sunt mai degraba fenomene de natura gravitatiei. De fapt, teoretizeaza el, noi, observatorii, traim pe o muchie de timp, undeva unde ziua de maine inca nu s-a intamplat... Si credem ca tot ce a existat inaintea acestui moment al istoriei Universului a disparut pentru totdeauna. Ganditi-va, spune Lanza, la faptul ca noi suntem vii acum, in aceasta secunda, din toate secundele timpului. Incercati sa va imaginati toate zilele si orele trecute de la inceputul timpurilor, puneti-le una peste alta, asezati-va deasupra “gramezii” de timp si intrebati-va : de ce suntem noi acum aici? Probabilitatea acestei intamplari este aproape zero, este un accident fara sansa sa se intample si stiinta nu il poate explica. Descris de Einstein si Darwin, timpul este un univers mecanicist (Universul a aparut acum 13,7 miliarde de ani, Homo erectus a aparut acum 4 milioane de ani etc.) dar hai sa ne imaginam, spune Robert Frost, ca realitatea este ca o placa de patefon infinita, ca noi ne aflam exact acolo unde acul o inteapa – acesta este prezentul – dar toate, absolut toate melodiile de pe placa exista simultan, iar noi nu le putem auzi, deci trai, in afara momentului acum. Dar daca am avea acces la intreg – si nu avem, constiinta noastra nu o permite – am trai simultan cu intreg Universul: “Distinctia dintre trecut, prezent si viitor este numai o persistenta si incapatanata iluzie”, spune Albert Einstein, fluxul continuu de evenimente legand Soarele, stelele, galaxiile fiind doar pura fantezie.

Site-ul original: http://www.theamericanscholar.org/sp07/newtheory-lanza.html

Small Bites

Acum doua zile, am facut o importanta achizitie pentru papilele mele gustative. Ar putea sa mi se reprosheze ca pentru o amatoare de ceai asa ca mine, descoperirea vine cam tarziu.. mai bine mai tarziu decat niciodataJ
Merg astazi la ‘Palais des Thes’ ca sa iau un Darjeeling in care sa pot sa infuzez mai apoi niste cardamom si canelle (am vazut ca asta baga in restaurantul meu indian preferat la condimente pentru Punjabi Tea). Intru deci asteptandu-ma sa ies cu obisnuitele plantute negricioase si miros astringent. Ei bine nu. Tocmai primisera trei feluri de first Flush, adica prima recolta de primavara in care, evident, nu resist sa nu-mi bag si eu nasul. Si aici mirare! Plantutele seamana cu ceaiul verde si nu cu cel negru, macar ca sunt tot atat de oxidate, si au o aroma florala si fructala. Ma uit minunata la vanzatoare, o tinerica asiatica si simpatica pe care o vad de cand imi fac proviziile la ei, si o intreb daca asta e ceai verde sau negru (exista si Darjeeling verde), intr-atat de mirata am fost de descoperire. Ea exclama: ‘Negru! Nu ati mai incercat NICIODATA pana acum?’ Eu vizibil jenata de marea-mi ignoranta a trebuit sa-mi marturisesc lipsa de cunoastere in domeniu..
Iata-ma deci in camera cu o ceasca de Darjeeling First flush SFTGFOP1, sau altfel spus First Flush Super Fine Tipi Golden Flowerly Orange Pekoe Number 1, botezat Singbulli Dj 7. Un lichid usor aramiu, cu o aroma fina de flori si fructe; un ceai tanar, fara nimic astringent in el. Bineinteles ca m-am informat, si tipul asta de ceai este cel mai scump de pe piata (si de la el de-acasa). Mi-a revolutionat complet ideile despre ceaiul negru dar in special despre Darjeeling-uri.

Citesc o carticica ce se cheama ‘In Search of the Medicine Buddha’ de care am dat din greseala, si in care autorul povesteste cum a plecat el in Nepal dupa ce a studiat acupunctura in State ca sa se initieze in medicina traditionala tibetana si ayurvedica. Povesteste despre diverse procedee printer care si alchimice in care este folosit mercurul, si mentioneaza istorisiri despre Yoghini sau saddhu alchimisti care au reusit sa-l transmute in aur. Cica un advarat alchimist poate (alchimia este integrate medicinei) sa scoata o pudra speciala care contine mercur care cica ajuta la Eliberare! Din pacate nu mai regasesc acum pasajul ca sa-l redau, dar mi se pare aproape comic cand mantioneaza ei toate beneficial care pot fi trase din chestia respective gen, indeparteaza toate bolile, cel care ingera capata orice siddhi doreste, e sanatos, longeviv, are si bogatii, poate ajunge si un jivan mukta.. si lista continua. Si stau si eu si ma intreb, daca asta chiar se poate, cine-si mai bate capul cu alte ‘side-effects’ si nu allege direct partea cu Eliberarea? E drept ca spuneau ca o practica purificatorie e necesara. Nu poate fi luata oricum si de oricine pentru ca te poate si innebuni. – all this sounds familiar- Satyananda zice intr-o carte citandu-l pe Shivananda ca exista si calea aceasta pentru a ajunge la Iluminare dar cica oamenii nu sunt inca pregatiti epntru ea. Who knows. Atatea ciudatenii (in sensul bun al cuvantului) exista pe lumea asta ca nu m-ar mira.

Un lucru magnific pe care l-am vazut la ‘Festival International des Arts Martiaux’, si despre care am vrut sa scriu dar nu am apucat pana acum, nu se refera la calugarii Shaolin, macar ca au fost magnifici, ci la niste calugari coreeni, 3 discipoli plus maitre, care au facut niste demonstratii. Maestrul avea aproape 60 de ani dar o expresie foarte interesanta a fetei. Vedeai pe de o parte ca nu mai era chiar tanar, pe de alta parte nu avea riduri sau mai stiu eu ce care sa indice batranete. In programul lor zilnic de antrenament, 1:30 minute de 4x pe zi de yoga si alte tehnici. Rezultatul?
L-am vazut pe unul dintre discipoli cum se aseaza in lotus si cu SARE la o intalntime mai mare de un metru rasfirandu-si picioarele si atingand palmele mainilor (care sunt si ele intinse) dupa care revine in lotus! ‘Sare’e un cuvant prost gasit. Mai degraba e ceva care-l trage in sus, aproape levitatie. Am citit despre chestii de genul asta in cartile lui Al. David-Neel, dar alta e cand vezi!
Pe langa asta, viteza shaolinilor si faptul ca a stat unul din ei in echilibru pe doua degete (deci cu capul in jos) nu a mai scos entuziasmul obishnuit.
Am vazut luptatori din indonezia (ati vazut Ong Bak? filmul), din India cu Kalari Payat (probabil cea mai veche tehnica de lupta din care s-au dezvoltat si celelalte arte martiale), din Japonia, Korea, China si restul lumii. A fost foarte misto. Mi-a mai placut mult de tot de un nene care se cheama Christian Tissier, care a stat in Japonia multi anis a invete Aikido-ul. E excellent. E drept drept drept si dintr-o miscare Hop! vezi adversarul rasturnat cu picioarele in sus! Am facut multe poze dar au un format prea mare ca sa le pun aici. Poate le uploadez pe un server prochainement.

Voilà, voilà!