Incep acest site vorbind despre zen
Am asistat astazi la o noua sedinta. De data aceasta am avut si un Kusen. Nu stiu de ce am convingerea ca persoana care ne-a tinut astazi Kusenul era Evelyn de Smedt. Se poate foarte bines sa ma insel.
Lucrurile nu au mers asa cum mi-asi fi dorit, ceea ce in sine nu ar fi foarte rau ca doar traies in realitatea personala. Problema este ca dupa experienta de astazi nu am nici un fel de dorinta de a maid a pe acolo.
Nu se compara cu Zenul de la noi de la sala.
Kusenul exista doar pentru a ne vorbi de Buddha si de cat e de minunat (lucru cu care sunt intru totul de accord!), insa aceastia sunt niste oameni pentru care zenul reprezinta o religie, noua lor religie, si se degaja o atmosfera destul de ciudata. (nu mica-mi fu mirarea cand m-am trezit ca toata lumea se inchina, mormoneste fraze in japoneza , sau canta sutre buddhiste – aceasta din urma trebuie sa recunosc ca are un farmec aparte pentru ca pronunti silabe si esti acompagnat de niste instrumente de percutie care provoaca o stare foarte faina, ca un fel de incantatie macar ca nu pricep(i) ce spui; sau poate chiar de aia, e ca un fel de cantecel)
Insa nici macar asta nu ma deranjeaza atat de tare, ca pana la urma fiecare face cum crede de cuviinta iar pe mine nu ma obliga nimeni sa ader la opiniile lor.
Ceea ce ma deranjeaza e ca nu simt nici un ajutor mergand acolo, in sensul ca stai in liniste si incerci sa faci si tu ce crezi ca trebuie sa faci. Kusenul nu e pentru a te face sa fi present acolo, ci ca sa-ti poveteasca cat de importanta e Sangha Dharma si Buddha. In liniste si nemiscata (encore ca, acolo lumea misca intr-o veselie! Imaginati-va la noi la Budo-Zen sa indrazneasca unu sa fosneasca vreo haina, sa stranute, sa-si drege vocea sau mai stiu eu) pot sa stau si singura.
Acum, se poate ca virtutea sa vina din faptul ca suntem mai multi care facem aceleasi lucru. E foarte posibil si nu sunt sigura ca am vreun contra-argument de bagat aici.
In ceea ce ma priveste, am avut sentimentul ca ma aflu intr-un loc in care oamenii nu au pe cineva sau ceva autentic care sa-i indrume.
PS: si ei au facut import de cultura. E ca si la sectele din Yoga unde vezi tot soiul de zeitati hinduse pe pereti pentru ca oamenii nu au inteles esentialul. Locuri in care fiecare gest pare sa fie un ritual, ceva codificat, unde-ti vorbesc cu o voce suava si gesticuleaza despre cum urca energia in corp si-ti spun cat de relaxanta si de buna este Pranayama si virtutiile pe care le ofera asana pe plan subtil cu o dezinvoltura care sfideaza bunul simt. Cine a atins cu manseta macar ‘corpul’ Yogai, stie cata transpiratie necesita (nu Yoga necesita, noi necesitam), stie ca inainte de peace and love, e mult war and suffering.
Am asistat astazi la o noua sedinta. De data aceasta am avut si un Kusen. Nu stiu de ce am convingerea ca persoana care ne-a tinut astazi Kusenul era Evelyn de Smedt. Se poate foarte bines sa ma insel.
Lucrurile nu au mers asa cum mi-asi fi dorit, ceea ce in sine nu ar fi foarte rau ca doar traies in realitatea personala. Problema este ca dupa experienta de astazi nu am nici un fel de dorinta de a maid a pe acolo.
Nu se compara cu Zenul de la noi de la sala.
Kusenul exista doar pentru a ne vorbi de Buddha si de cat e de minunat (lucru cu care sunt intru totul de accord!), insa aceastia sunt niste oameni pentru care zenul reprezinta o religie, noua lor religie, si se degaja o atmosfera destul de ciudata. (nu mica-mi fu mirarea cand m-am trezit ca toata lumea se inchina, mormoneste fraze in japoneza , sau canta sutre buddhiste – aceasta din urma trebuie sa recunosc ca are un farmec aparte pentru ca pronunti silabe si esti acompagnat de niste instrumente de percutie care provoaca o stare foarte faina, ca un fel de incantatie macar ca nu pricep(i) ce spui; sau poate chiar de aia, e ca un fel de cantecel)
Insa nici macar asta nu ma deranjeaza atat de tare, ca pana la urma fiecare face cum crede de cuviinta iar pe mine nu ma obliga nimeni sa ader la opiniile lor.
Ceea ce ma deranjeaza e ca nu simt nici un ajutor mergand acolo, in sensul ca stai in liniste si incerci sa faci si tu ce crezi ca trebuie sa faci. Kusenul nu e pentru a te face sa fi present acolo, ci ca sa-ti poveteasca cat de importanta e Sangha Dharma si Buddha. In liniste si nemiscata (encore ca, acolo lumea misca intr-o veselie! Imaginati-va la noi la Budo-Zen sa indrazneasca unu sa fosneasca vreo haina, sa stranute, sa-si drege vocea sau mai stiu eu) pot sa stau si singura.
Acum, se poate ca virtutea sa vina din faptul ca suntem mai multi care facem aceleasi lucru. E foarte posibil si nu sunt sigura ca am vreun contra-argument de bagat aici.
In ceea ce ma priveste, am avut sentimentul ca ma aflu intr-un loc in care oamenii nu au pe cineva sau ceva autentic care sa-i indrume.
PS: si ei au facut import de cultura. E ca si la sectele din Yoga unde vezi tot soiul de zeitati hinduse pe pereti pentru ca oamenii nu au inteles esentialul. Locuri in care fiecare gest pare sa fie un ritual, ceva codificat, unde-ti vorbesc cu o voce suava si gesticuleaza despre cum urca energia in corp si-ti spun cat de relaxanta si de buna este Pranayama si virtutiile pe care le ofera asana pe plan subtil cu o dezinvoltura care sfideaza bunul simt. Cine a atins cu manseta macar ‘corpul’ Yogai, stie cata transpiratie necesita (nu Yoga necesita, noi necesitam), stie ca inainte de peace and love, e mult war and suffering.
No comments:
Post a Comment